DECLAR DEFECT

Ce fac clovnii aceia din colţ? Îşi verifică pistruii apretaţi – totul trebuie să arate real; ridică ochii spre locul unde ne aflăm şi încep să jongleze cu discuri de vinil. Asociează amuzamentul persuasiunii, dar nu ştiu că au de-a face cu cea care stinge felinarele în fiecare seară, purtată de elefanţi pe spinările lor încreţite.

 

 – De ce trebuie să dormim iar în ploaie, cu fiecare picătură să ni se şteargă fragmente din memorie? Ne vom trezi amnezici, incapabili să dresăm culorile să se convertească la AlbşiNegru. Vrei să rămânem cu plămânii înnodaţi, cu duodenul perforat şi să fim asimilaţi de asfalt?

da

 

– De ce trebuie să stăm iar în ninsoare? Să ni se unească din nou ochii, formând o farfurie de lut cu motive stilizate, să ne lichefiem şi să ne scurgem lent în canalizare? Vrei să fim consideraţi oameni de zăpadă cu discernămât, cu fiecare fulg topit să ni se topească şi oasele, să ne prefacem în băltoci începând cu interiorul, sfârşind cu lentilele de contact?

da

 

– De ce trebuie să ne ţinem răsuflarea şi să aşteptăm să treacă măturătorii? Să ne fie măturate iar broşele care vor începe să strălucească? Măturătorii o să ne încercuiască, o să-şi dea pe rând cu presupusul în timp ce-şi vor aprinde pipele din teracotă. Nostalgici, or să înceapă să fredoneze cântece ţigăneşti, printre înjurături şi observaţii profunde. Până şi vestele de pământ, anti-mături, or să-şi piardă semnificaţia şi ne vor lăsa auzul în seama zeilor.

da

 

Închid fereastra ca să nu le mai văd consoanele cum se propagă şi se rostogolesc grosolan către mine. Am să le scriu că sunt o amatoare – echivalentul unei oglinzi în ceea ce priveşte cuvintele – trimit înapoi fraze care se lovesc de chipul meu, obţinând un unghi precis de fiecre dată. Sunt înspăimântător de rece şi mă prăfuiesc înspăimântător de uşor.

 

Casantă, spui?  Devin cioburi înspăimântător de greu.

da?

~ by swing on January 15, 2009.