MAREA SCHISMĂ

Eu dacă aş fi un câine nu aş alerga după maşini. Şi nici nu mi-aş trezi stăpâna când mica lor farfurie ar parca în faţa dormitorului. Nu… aş continua să visez la ziua când o să dorm alături de sirene, când ele nu mă vor mai lăsa să latru fără rost în somn.

 

Aş avea o coadă cum avea Benedikt în basm, dar nu aş ruga pe nimeni să mi-o taie. Aş accepta-o ca pe o mică diferenţă între mine şi sirene şi poate în zilele de sărbătoare aş peria-o, lăsându-i pe mormoloci să se joace cu ea.

 

Eu, cel puţin, n-o să încurc cele patru ceasuri de pe pereţii labirintului.

Ştiu foarte bine că dacă cel stacojiu, dreptunghiular, agăţat cu faţa la perete arată 59:59 delfinii sunt de mult în drum spre serviciu, cărând în serviete sticlele cu sare de mare. Ştiu că dacă celălalt ceas – verde, dungat, uşor de confundat cu un pepene – găureşte întunericul cu cifra 9, înseamnă că în mine e pauză de respirat şi toate locomotivele sunt invitate să spargă nuci cu dinţii. Ştiu că dacă sticla de Bacardi e îndreptată spre sud ea indică ora -11 şi cu siguranţă în america moş crăciun se deghizează în balerină ca să dea o spargere la orfelinatul unde copiii sunt obligaţi să mănânce cu tacâmuri, iar asistentele nu au fumoar capitonat…

 

Credeai că am uitat?.. Dacă al patrulea ceas arată „O LUNĂ”, înseamnă că azi îmi primesc linguriţa de miere promisă care va şterge gustul egoist al Clorpromazinei. Apoi, sprijinită de un grepfruit mustăcios, îmi completez conştiincios cnp-ul pe o altă reţetă compensată.

~ by swing on December 27, 2008.