TU CUM AI ADORMIT?

Calc pe zăpadă pe urmele tale. Niciun milimetru în afară, centrat perfect pe umbra tălpii şi striaţiile lăsate de papuci.

 

A nins din tavan, la început cu vopsea, apoi ea şi-a schimbat culoarea, apoi a făcut asta din nou. A mai nins cu tencuială, au început să cadă plăci din parchetul de la etajul 3. Podeaua lor e acoperişul meu. Cât crezi că va trebui să aşteptăm să ne ningă cu bucăţi de acoperiş, blocaţi fiind într-un cerc cu ceasuri delincvente care pot număra doar 5 etaje?

O să treacă zi după zi, or să cadă fulgi după fulgi, mai întâi coloraţi, după aceea formaţi din tencuială şi din cireş gălbui. Ce o să aşteptăm, în afară de iederă nemuritoare?

 

Găurile făcute în pereţi se vor acoperi când vom clipi, ţipetele pe care le vom cânta se vor ciocni de sârma ghimpată şi se vor aşeza în ea, fericite că metamorfoza în ecou nu va suna niciodată la uşa lor.

 

Chiar dacă o să zgâriem porţile cu palmele, chiar dacă vom tăia perdelele în gând, nu vor înceta să se regenereze când vom clipi.

 

Îmi faci semne să nu capitulez, dar urechile au făcut asta deja. S-au evaporat în aerul subţire, degetele le urmează pe aleea cu două podele şi amorţesc pe rând sub fulgi de rumeguş. Mă înec cu alb şi mă resuscitează o alarmă de ceas stătut.

 

Pe tine ce vis te-a făcut să-ţi doreşti realitatea?

~ by swing on September 5, 2008.