REPROŞ

Tot ce voiai era ca într-o zi un bulevard să fie numit după tine, să-ţi calce oamenii pe plămâni, să-ti aminteşti, de acolo de unde eşti, cum e să fii astmatic. Nu voiai o uliţă, cum vor novicii poeţi, aspirai la un bulevard antic, pavat cu fire de electricitate, iar pe margine cu ochi de pisică. Îţi rataseşi meseria de arhitect deşi ştiai cum trebuia să arate bulevardul. Să-l poţi vedea de pe steaua pe care te-ai aşezat, să simţi gustul pietrelor care depun cerere pentru a fi transformate în nisip. Nu-ţi mai rămânea decât un vis, un ultim licurici zdrobit pe un bulevard numit după tine.  

Nu am pălărie. Nu am ce să dau jos de pe cap, cu scopul de a face un gest solemn. Tot ce-mi stă în putere e să rotesc butonul: dau muzica mai tare, ca să vezi basul de acolo de unde eşti. Vezi cum incearcă să ajungă la tine? Vezi cum încerc să ajung la tine? Vezi cum începem să-ţi construim un bulevard? Întoarce foaia o clipă. Apoi dă înapoi. Şi va ieşi din carte, tridimensional, ca trenurile din cărţile pentru copii, bulevardul după care nu va mai trebui acum să suspini. Căci doar pe el ai ştiut să-l păstrezi în memorie.. 

~ by swing on July 25, 2008.