TREI ZARZĂRE ŞI O CIOARĂ

Ce am crezut aseară că era o vrabie prăpădită pe asfalt era un ghemotoc de scotch folosit, arătând ca o gogoaşă luată la trântă. Şi chiar dacă nu respira prin branhii, mi-a făcut cu ochiul şi mi-a arătat că are un plasture pe inimă, care nu lasă să intre puf de plop înăuntru. Pasul îmi încetineşte. Încetinesc şi stropii de ploaie de frica radarului. E un spectacol uimitor în jurul meu, pot să-mi cobor mâna spre pământ înaintea picăturilor de apă. Aud un sunet ruginit şi amuzamentul meu dispare odată cu lentul dans al ploii. O păpădie ofilită soarbe din aer culori şi se hrăneşte cu galben din soare, doar-doar îşi recâştigă lumina. Nimic nu mai arată acum la fel. Parcă s-a aşezat peste toate o foaie de ceară. Sau poate foaia de ceară s-a luat de pe ochii lor.

 

Trei puncte de suspensie se materializează şi mă sfătuiesc să-mi fac unghiile negre cu dungi verzi şi buline albastre. Iau un cărbune, două fire de iarbă, fur stiloul surorii şi îmi fac de cap în şifonier, la lumina umeraşelor. Vărs oja pe haine. Ele se revoltă, zici că sunt într-un western cu cactuşi ambulanţi. Adorm cu o singură pernă de apă. Nu mai pot decât să cresc o mimoză.

  

Mă autodiscriminez când văd că patul îmi păstrează forma după ce mă ridic. Nu o să Le ating standardele, nici măcar suindu-mă pe masă, întinzându-mă pe vârfuri.

 

Concluzia: suntem o mare glumă, suntem cizmarii universului, bufonii stelelor, servitorii ce şterg praful în urma inelelor lui Saturn. Omuleţii mici şi verzi, cu antene maro mănâncă popcorn în faţa plasmei şi râd de noi în fiecare sâmbătă seara la 8, în prime time. Şi luni dimineaţa în reluare.

 

Suntem un colosal eşec, un banc sec spus fără intonaţie, rezultat în urma unui bing-bang imaginar.

  

Suntem un kitsch sferic ce beneficiază de câmp gravitaţional şi resurse epuizabile.

~ by swing on July 22, 2008.