CIREŞE

Ieri am început alt tablou –

Îmi pictez acum umbra

Să nu îi uit liniile

Când o să acopăr soarele cu mâna.

 

Îmi caut inspiraţia printre crăpăturile zidului

Care azi e mai rece ca niciodată.

Nu ştiu unde au fugit norii.

Trebuia să ne întâlnim sub copacul de mahon din curte.

Am aşteptat o oră şi am stat de vorbă cu soarele.

Mi-a zis că o să răsară în curând deziluziile:

Norii nu mai vin.

M-au uitat,

Aşa că acum îi simte altcineva pe buze.

M-am resemnat;

Mă îndrept  acum spre casă.

E agăţat un fulg de nea de clanţă.

Trec direct prin uşă, ca să nu fac valuri în somnul fulgului.

Aud vocile fibrelor de lemn

Şi trec totuşi nepăsătoare.

Mă zgârie pe faţă  aerul atât de rar din camera mea.

Deschid fereastra pe care îmi scriu zilnic jurnalul,

Lăsând gândurile să fugă la cer.

Văd câmpul dezgolit,

Care cerşeşte cu rugăciuni vişinii.

 

Nimic nu ajunge niciodată:

Mai vreau o zi de viaţă,

Aşa că închid ochii pentru următoarele 8 ceasuri…

~ by swing on July 17, 2008.