UNU

 

Şi atunci zic: “o spirală?”…

 

 “Nu!!!!”. Şi fără doar şi poate, ce fac spiralele? Lasă cerculeţe imaginare prin spaţiu ca să le poată înghiţi apoi moluşte verzi, se aplatizează şi resping lumina cu oglinzile, numai ele ştiu cum arată cercurile, respiră înfundat şi scuipă praf, rămân fără tuş când ţi-e mai mare dragul, bocăne asurzitor când adorm steluţele şi nu te lasă să dormi decât după ce repari patul.

 

“Şi spirala?…Spirala ce face?” Spirala face spirale, ţi se face greaţă de la crema roz care a visat azi noapte sare de lămâie. Nu degeaba se taie maioneza. Când rămân sâmburii fără coajă, nu mai iese prăjitura dulce. Zboară praf de copt peste numere încifrate, linguşitoare unelte Enstein-iene. Şi la ce bun arcuri, la ce bun perforator placid? Se vede totul prin pânza găurită. Dacă tuşeşte o albină, i se dărâmă fagurele, se năruie stupul din coji de portocală.

  

E greu să înţelegi o spirală. Miroase a spirt şi scuipă praf. Nu face cu ochiul când e semaforul roşu, doar când te hotărăşti să sari la trambulină. Şi… ah! Spirala nu ştie să citească. Ea doar scrie hieroglife. Îi place să simtă litere sfâşiate de unghii, gemând sub ascuţişul stiloului. Murmură sub streaşina umilită de soare. Picură în zadar… şi picurii cad încet … încet… lin… lin… uşor… uşor. Mă spăl cu verdele crud de sub monedele vechi ce fac talerele să danseze, talere prefăcute. Spirala are mai multe volume şi trebuie să îi vorbeşti încet. Îi plac şoaptele închise în plicuri emailate. I-a declarat război tehnologiei, şi pe 4 la 13.30 mi-a promis o nectarină. Adun resturile gumei de şters. Numai ea ştie ce a înghiţit, doar ea cunoaşte foaia scrisă. Ochiul meu vede doar urme şi aşteptă înţelepciune. Schiţez în cocă o talpă de spirală şi mă gândesc la schizofrenici şi la dulcile pilule, la praful scuipat de spirale.

  

Trag linie. Nu mai vreau cercuri. Acum m-am îndrăgostit de sfere şi de muzica lor. Alunecă lebăda pe un cui ruginit. Se uită doar înainte, caută un pui de papuc. Sub pătura îngheţată de soare suspină cearşaful dezamăgit: nu mai scutură… mai scutură… scutură. Alung lumina din umbre şi rămâne buştean dezgolit, miez galben. M-am rătăcit în propriul dicţionar, cine îmi spune la ce literă trebuie să deschid? Beţişorul parfumat s-a oprit. A subestimat mirosul şifonierului, şi acum tace ca să-i vadă lui numărul.

 

 O să mă mărit cu un clovn. O să mă lase să pictez pe cer şi o să alunge căţeluşii obraznici.

~ by swing on July 7, 2008.

6 Responses to “UNU”

  1. cum asa ?!

  2. va trebui să fii puuuţin mai specific dacă aştepţi un răspuns din partea mea…

  3. incercam sa inteleg cum e cu spirala dar, dupa ce am citit a 6 oara postul, cred ca m-am lamurit bushtean.

  4. cu spirala e cam aşa – nu e ceva material, e doar o transpunere a unor înşiruiri de iluzii. e ca şi cum urci o scară în formă de spirală, şi când ajungi la capăt îţi dai seama că te afli în acelaşi loc din care ai pornit. de aia “Trag linie. Nu mai vreau cercuri. Acum m-am îndrăgostit de sfere şi de muzica lor.” îmi caut acum iluziile în alte forme, în sfere, în speranţa că măcar ele nu sunt pavate cu oglinzi.

    does it make any sense?

  5. poate ramai cu ticul asta:-w
    and yes it does:D( even thought the question wasn’t for me:D)

  6. chiar încerc să mă ţin departe de ticuri verbale.. sper că n-o să încep cu a-l împrumuta pe ăsta…

Leave a comment