PIUNEZA
M-au rugat să încep acupunctura cu mine de creion neşlefuite. Asta e chimioterapia schizofrenicilor, drumul dus-întors spre cerul gurii, astupat de gustul ojei.
Uneori închid ochii ca să nu văd cum aleg – auto-exorcizare, auto-eclipsare, auto-retuşare. Chiar dacă mă aud scrâşnind halucinant din dinţi la un câine de fum, nu sunt luată în seamă. Nici când camera începe să se umple cu apă ele nu mă privesc. Îşi pun tuburile în spate, atente să nu şifoneze halatele, îşi pun măştile în timp ce eu măsor apa verde crescând continuu. Când nu-mi mai pot controla degetele care caută clapele pianului prin materialul patului, ele zâmbesc aprobator, consolându-mă, cu apa verde căţărându-se pe nasturii lor transparenţi.
De ce mă lasă fără aer?
Apa verde mişcă minele şi pielea subţire ustură. Senzaţie de dinte ce cade.
Acum apa a ajuns la tavanul fals, din care plonjează peşti. Ele mai au aer pentru 5 minute şi rămân impasibile, aşteptând să le salvez eu, ca un Mesia încă imatur.
De ce mă lăsaţi fără aer?
Vreau să le arăt cicatricea de pe buză, unde mi-am stins ultima ţigară, dar ele ating tavanul şi ies prin îmbinări, lăsând să li se dizolve nasturii – fum!
Apa am înghiţit-o toată şi mi-am vindecat fobia. Cel puţin asta îmi şopteai când îmi desfăceai încet cămaşa cu mânecile lungi-lungi.
A respira in voie este arta balerinului care danseaza pe sarma unei existente ratate. Singuratic, docil si gratios, apasandu-si viata intru silabe… Cu sperantele fermentandu-i la soarele, cu sinele dezgolit de sens, cu panzele albe cazand in uitare, el iubeste arderea barnei, caci numai asa se poate transforma in cenusa. Si numai asa poate deveni altul… mai bland, mai gratios, mai insetat de putere… si mai ingust in propriile-i asteptari decat intotdeauna….
Felicitari pentru modul in care iti exprimi sentimentele.
o sa-ti intrerup frumosul fragment utopic cu stirea ca cei mai multi dintre balerini, mai devreme sau mai tarziu, cad de pe sarma si se zdrobesc de caldaram.
si nu sunt chiar… sentimente. sunt doar niste idei.
Exact asta este scopul balerinului. Zdrobirea. De aceea am zis “numai asa se poate transforma in cenusa”…
In general ideile trec in registru analitic, tot ceea ce trece in registru speculativ sau existential constituie, direct sau indirect, sentimente, asa cum afirma si Karl Jaspers…:)
nu ma refeream la “Zbrobirea” aceea plina de semnificatie. ma refeream la aceia care nu reusesc sa-si indeplineasca scopul si cad in mediocritate, la aceia carora le pare prea greu sa mai urce inca o data asa ca abandoneaza.
pai? gata?
pai.. nu stiu